Istoria unei melodii

    Pana nu demult, am crezut ca Zaraza, o frumoasa melodie de dragoste pe ritm de tango, este creatie romaneasca, Intr-un fel, nu eram departe de adevar.    Totusi, de curand, cautand pe net muzica free pentru clipurile mele, cred ca am descoperit  adevarata  istorie a zarazei.  Nu este nici o greseala ca aici am scris “zarazei” cu litera mica, fiindca asa cum veti vedea, la origine, nu este nici pe departe numele  unei frumoase femei din acea epoca.

Dar, pentru a nu va plictisi prea mult, voi reproduce intocmai textul asa cum l-am gasit pe canalul utilizatorului YouTube, Antonius74.

“Tango-ul “Zaraza” compus de Benjamin Tagle Lara in 1929 interpretat de Ignacio Corsini cu acompaniament de ghitara. Inregistrare din acelasi an.

Blanca huella que, todos los dias,
clavado en el yugo, me ves picanear;
compañera del largo camino
las horas enteras te veo blanquear.
Mientras que, bajo el peso del trigo,
los ejes cansados los siento quejar,
yo, anudando mi pena a esa queja,
con cantos y silbos te sé acompañar.

¡A la huella, huella, zaraza,
huella, huella, guay!
Volverá la ingrata a su casa
andará por áhi…
Que si yo la viera, zaraza,
la hablaré, velay…
¡A la huella, huella, zaraza,
huella, huella, guay!

Buey zaraza, tus ojos tristones
mirando la huella parecen buscar
el milagro de aquellos pasitos
que al irse la ingrata no supo dejar.
Compañero que, unido conmigo
a un mismo destino, tenemos que andar,
seguiremos rastreando la huella,
la misma gue siempre la vemos blanquear.

1. Tangoul Zaraza s-a auzit prima oara in 1929 la Marele Concurs al Discului National Uruguai (Cine Teatro Cervantes din Montevideo) unde castiga premiul al doilea. In acelasi an este inregistrat de Jose Razzano (acompaniament de pian si chitara), Ignacio Corsini (acompaniament de chitare) si orchestra Francisco Canaro, avandu-l ca interpret pe Charlo. O alta inregistrare este a Orchestrei lui Rodolfo Biagi (cu Jorge Ortiz interpret) in 1941. Aceasta din urma este disponibila la adresa www.todotango.com impreuna cu versurile aferente.

2. Compozitor si textier al tangoului „Zaraza” este Benjamín Tagle Lara. Pentru conformitate la adresa mai sus amintita (www.todotango.com) se pot gasi, in original, partitura si versurile in limba spaniola. Lucru important, deoarece orice analiza a cuvantului „zaraza” trebuie pornita din spaniola si nu din alta parte, chiar daca acest cuvant se gaseste si in alte limbi (de exemplu in sarbo-croata inseamna „contaminare” „infectie”). Daca aruncam o privire sumara asupra textului original din limba spaniola putem observa ca „zaraza” apare in refren caligrafiat cu litera mica si nu cu majuscula, asa cum ar fi fost normal in cazul unui nume propriu. Daca incercam sa si intelegem textul, lucrurile se lamuresc, cuvantul „zaraza” este un apelativ pe care carutasul il da boului care-i imbatraneste, care i-a fost tovaras de nadejde si ale caror destine s-au impletit de-a lungul anilor:

“A la huella, huella, zaraza/ huella, huella guay!”… adica “Hai pe poteca, pe poteca boule / Pe poteca, hais!”

3. Socant? Nu, deloc. Mai socant e faptul ca cineva a putut atribui acest nume unei suave domnite. In fapt apelativul de “zaraza” este folosit in Argentina pentru animale si are o conotatie afectiva. Zaraza este un tip de material textil confectionat din bumbac, in sau canepa (cunoscut si sub numele de “creton”), la moda in ani ’20 ai secolului trecut, avand un imprimeu caracteristic. Carutasul din tangoul lui Tagle Lara isi cheama boul „zaraza” datorita unui desen similar materialului mai sus amintit de pe pielea animalului. De aici si caligrafierea cu litera mica. In general porecla face referinta la o anumita caracteristica fizica dar fara o conotatie peiorativa. E ca si cum ti-ai striga animalul de companie cu apelative de genul: “pielosule” sau “grasule” ori “surule”.

4. Tangoul “Zaraza” ajunge in Europa foarte repede, in 1930, prin intermediul actritei si cantaretei Sofia Bozan care il canta la Paris. Regizorul britanic de origine maghiara Alexander Korda il foloseste intr-un film de-al sau (acesta informatie este incompleta deoarece nu am reusit sa aflu, inca, titlul filmului). Probabil pe filiera aceasta ajunge si in Bucuresti unde este preluat de Cristian Vasile. Versurile, foarte frumoase de altfel, sunt creatia lui Nicolae Kiritescu caruia cuvantul “zaraza” ii sugereaza prin sonoritatea usor exotica o prezenta feminina. Astfel se ajunge ca in limba romana un cuvant plecat din lumea textilelor, apelativ pentru animale in spaniola argentinana, sa ilustreze o ciudata poveste de dragoste. “

Pastrand doar linia melodica, N. Kiritescu schimba povestea trista a unui taran, intr-o frumoasa melodie de dragoste cantata de mai multi cantareti din perioada interbelica, dar si mai tarziu.

Mai jos puteti asculta melodia in original.

2 thoughts on “Istoria unei melodii”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *